vineri, 24 ianuarie 2014
miercuri, 22 ianuarie 2014
Prima cobiliţă
Cobiliţar prin devotamantul pentru glia lui străbună, (pământ oltean gras ca untul şi plin de saftul vieţii frumoase), Gabi Magerie umblă ca şi mine prin colbul istoriei culinare, să adune reţete vechi, reţete strămoşeşti, lucruri aproape pierdute, pe care le renovează, le trece prin filtrul gusturilor sale de om obişnuit cu bucătăria precum peştele cu apa şi face şi drege într-a le culinăriei fermecându-ne.
Aşa l-am găsit eu, pe malul Dunării mehedinţene cu o cobiliţă încărcată de snoave şi istorii, gătind crap şi legume, bând rachiu şi vin şi râzând nu cu toată gura ci cu tot sufletul.
Şi cred că o să rămân prieten cu el până ni s-or termina zilele si-o să ne cheme Sfântul pentru o ducheană în Rai unde să vină îngerii obosiţi şi Arhanghelii să stea la tihnă, la poveşti şi la câte un bliduţ de tocană din mâna noastră.
Şi bine ai venit cobliliţarule, în blogosfera culinară, că tare simţeam nevoia unuia ca tine !
Semnează din Banat
Uica Mihai
Abonați-vă la:
Postări (Atom)