POFTA DE BERE

          Ieri a fost luni. Zi de intalnire cu prietenii, adica zi de bere.  Insa berea nu merge oricum, trebuie sa o cheme ceva, o chestie cu gust special. Aveam bere dar nu aveam ,,cevaul ". Atunci Doru a grait :  VREAU CEVA PICANT ! Si am creat o mancarica de inspiratie mexicana :

I-am pus si nume :

                           PIEPT DE PUI CU FASOLE MEXICANA

Reteta v-o zic si voua mai tarziu, in pagina cu retete din cobilita.........

                                   ZI DE SARBATOARE

         De obicei duminica  eu cu frate-meu si cu familiile noastre servim masa impreuna. Asa a fost si ieri. Ca de fiecare data am gatit impreuna ceva deosebit, ceva special, care ne-a mers la suflet si ne-a amintit de  zilele cand buna noastra mama, mare mestera in tot ce facea, ne aduna pe toti in jurul mesei de duminica. 

         A fost si motiv de sarbatoare, pentru ca azi 10 februarie,in familia mea se implinesc 24 de ani de casnicie, ani fericiti si cu multe realizari petrecuti alaturi de Pupi. A fost sampanie, au fost mancaruri alese, dar a fost si escalopul pe care l-am numit Aurora ( asa o cheama de fapt pe sotia mea ) din doua motive: primul pentru a marca ziua asta speciala si al doilea pentru ca sosul l-a facut ea.

Reteta  e cu totul originala si am sa vi-o povestesc mai tarziu pe pagina de retete !

                               Ce sa faci c-o bucata de oaie ?

  b    Iubitii mei prieteni
   Astazi imi  facui  o dambla, o gateala la care ma gandesc de mai mult timp  adica o placinta ciobaneasca sau cum ar zice englezul ,, a shepherd "s pie  ". Ca daca tot gasi nevasta-mea, Pupi  cum o alint eu, prin congelator  o bucata mandra de pulpa de noatina de vreun kil si nu se hotara ce sa faca cu ea, ma gandii sa o aranjez eu. Si incepui asa:
   Luai un ibric, cateva boabe de piper, o tara de zahar si niste tuica de pruna d-aia galbina si de-o varsta cu nepoata-mea Teodora . Cum ce sa fac cu cu ele ? Pai sa fac niste tuica fiarta ca asa  se incepe orice treaba serioasa......in bucatarie .

                   Mancarea iesi asa :

            Reteta o gasiti pe pagina cu retete din cobilita !

                               VANATOREASCA

              Ieri am primit de la un prieten trei rate salbatice, bineinteles vanate cu vreo cateva zile in urma . Mi le-a dat fezandate adica tinute in tot acest timp in pene, la ger. M-am gandit sa fac o supa, apoi sa le bag in cuptor, insa in final mi-a venit ideea sa  gatesc doua dintre ele intr-un sos cu masline. Asa ca  aseara  m-am pus la lucru si am inceput prin a le jumuli, eviscera si a le spala foarte bine in interior. Le-am tamponat apoi cu un servet de bucatarie si le-am parlit pe flacara. Am preparat apoi o marinata  din trei litrii de apa si 700 ml de vin alb sec in care am pus un pastarnac tocat, un morcov taiat rondele, o radacina de patrunjel si una de telina maruntite, vreo zece catei de usturoi, doua cepe intregi (doar un pic crestate in capat ) patru foi de dafin, cateva boabe de piper si ienibahar. Toate acestea le-am fiert pana s-au inmuiat legumele dupa care am adaugat 4 linguri de otet din vin. Am luat apoi marinata de pe foc si am lasat-o cam 15 min sa se tempereze cu capacul pus dupa care am cufundat in ea ratele pastrandu-le asa pana azi dupa amiaza .
           Cum a iesit mancarea ?
Iaca asa :

Daca vreti sa gatiti si voi, reteta o gasiti pe pagina cu retete din cobilita !

Bun gasit dragii mei si va zic asta cu bucuria celui care incepand de astazi se deschide voua, cei ce  adora gatitul, cei care iubesc bucatele gustoase, cei care doresc sa exerseze alaturi de mine noi experiente culinare !

Cobiliţa lu Magerie: Ţăst şhou

Prima cobiliţă

Cobiliţar prin devotamantul pentru glia lui străbună, (pământ oltean gras ca untul şi plin de saftul vieţii frumoase), Gabi Magerie umblă ca şi mine prin colbul istoriei culinare, să adune reţete vechi, reţete strămoşeşti, lucruri aproape pierdute, pe care le renovează, le trece prin filtrul gusturilor sale de om obişnuit cu bucătăria precum peştele cu apa şi face şi drege într-a le culinăriei fermecându-ne.
Aşa l-am găsit eu, pe malul Dunării mehedinţene cu o cobiliţă încărcată de snoave şi istorii, gătind crap şi legume, bând rachiu şi vin şi râzând nu cu toată gura ci cu tot sufletul.
Şi cred că o  să rămân prieten cu el până ni s-or termina zilele si-o să ne cheme Sfântul pentru o ducheană în Rai unde să vină îngerii obosiţi şi Arhanghelii să stea la tihnă, la poveşti şi la câte un bliduţ de tocană din mâna noastră.
Şi bine ai venit cobliliţarule, în blogosfera culinară, că tare simţeam nevoia unuia ca tine !

Semnează din Banat
Uica Mihai